drumul sufletului dupa moarte

~"*AmY*"~ · Trimis: 28/08/2007 08:43 Titlul subiectului: drumul sufletului dupa moarte

DRUMUL SUFLETULUI DUPÃ MOARTE

Fraþii mei, sã ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Sã ºtiþi cã suntem pe pãmânt strãin ºi cãlãtori. Auziþi ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pãmânt ºi strãin ca toþi pãrinþii sãi. Nimeni nu rãmâne în mulțimea aceasta. N-am venit sã stãm aici. Aici este o trecere necontenitã; am rãsãrit prin naºtere ºi asfinþim prin moarte.

Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice aºa: Din pântecele maicii mele am cãzut în groapã. Aþi auzit? Atât i s-a pãrut viaþa pe pãmânt, dupã 400 de ani. Cã, dupã bãtaia aceea Dumnezeu i-a mai dãruit 140 de ani de viaþa, dupã ce l-a încercat cu atâtea chinuri ºi boli; ºi atât i-a pãrut, cã din pântecele maicii sale a sãrit în groapã. O sãritura i-a pãrut viaþa.

Voi nu auziþi cu ce ne aseamãnã Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aºa va înflori. ªi iarãºi: Zilele lui ca umbra trec. ªi iarãºi: Zilele mele ca umbra s-au plecat ºi eu ca iarba m-am uscat.

ªi iarãºi zice: S-au stins ca fumul zilele mele ºi oasele mele ca uscãciunea s-au uscat. ªi iarãºi: Zilele anilor noºtri ca pânza pãianjenului. Cu pânza pãianjenului s-au asemãnat zilele vieþii noastre. Adicã, cât este de slabã pânza pãianjenului, aºa-i de slabã viaþa noastrã pe pãmânt; suntem umbra, vis ºi floare pe pãmânt!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultã, proorocule, strigã ºi zi aºa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbã ºi toatã slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba ºi floarea ei a cãzut, iar cuvântul Domnului rãmâne în veac. Deci, sã nu punem bazã pe viaþa aceasta, cã-i umbrã ºi vis.

ªtiþi ce rãmâne în veci? Sufletul. Trupul vedeþi cã se face þãrânã. Cã îngropãm ºi dezgropãm morþii ºi se fac în puþinã vreme þãrânã. Mai ales dupã o vreme nici oasele nu mai rãmân; toate se fac nimic.

Asta-i ºi porunca cea dintâi, cã pãmânt eºti ºi în pãmânt vei merge. Dar sufletul nu moare niciodatã. Sufletul rãmâne în vecii vecilor, cã el este duh ºi nu poate sã moarã. Aºa l-a fãcut Dumnezeu.

Dar, ca sã ºtiþi ce se întâmplã cu sufletul îndată ce moare omul, am sã vã spun care-i drumul sufletului imediat dupã moarte, dupã tradiþia Bisericii Ortodoxe.

De când murim ºi pânã la 40 de zile, când are loc judecata particularã a sufletului ºi se hotãrãºte de Dumnezeu unde o sã stãm, la bine sau la rãu, pânã la judecata de apoi, este un timp de tranziþie, adicã un timp provizoriu, pentru drepþi ºi pentru pãcãtoºi.

Când moare omul ºi când îºi dã sufletul, în clipa aceea apar în faþa lui atâþia diavoli, câte pãcate a avut omul ºi atâþia îngeri sfinþi, câte fapte bune a avut el în viaþã. Aºa aratã Sfântul Efrem Sirul.

ªi este o mare luptã atunci. Cã sfintele puteri se luptã cu diavolii cum sã ia sufletul, cã ei zic cã este al lor, cã are pãcate mai multe; iar îngerii zic cã are mai multe fapte bune. ªi este o mare luptã ºi de aceea se teme sufletul sã iasã din trup. I se leagã limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate sã spunã. El ar spune: "Uite, câþi diavoli au venit!".

A vãzut la Agapia Veche, pãrintele Eftimie, cu o sãptãmânã anterior de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se luptã! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap ºi-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"

Cu o sãptãmânã cândva a spus când va muri, cãci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toþi vãd taina aceasta, ºi sã o poatã spune; o vãd, dar nu o pot spune.

Atunci în ceasul morþii are mare îndrãznealã îngerul de la botez. Când vine acesta, toþi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vã rugaþi acasã, dupã ce aþi terminat rugãciunile, sã faceþi ºi câteva închinãciuni la îngerul pe care îl aveþi de la Botez ºi sã ziceþi aºa: "Sfinte Îngere, pãzitorul vieþii mele, roagã-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine pãcãtosul sau pãcãtoasa!".

Pentru cã acest înger, nu numai cã ne pãzeºte acum, dar el ne pãzeºte ºi în vremea morþii. El cãlãtoreºte cu noi prin vãmile vãzduhului, pânã la 40 de zile ºi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacã nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Auziþi ce zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzeºte. ªi iarãºi zice: Tãbãrî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul ºi-i va izbãvi pe ei. Deci este clar cã îngerul este cel ce ne pãzeºte ºi în viaþa de acum ºi dupã ce murim, pânã la 40 de zile.

Vine acel înger ºi zice: "Daþi-vã la o parte, diavolilor! Eu ºtiu viaþa acestui suflet, de când s-a nãscut ºi pânã acum". ªi îngerul, venind, inițiază a vorbi cu sufletul aºa: "Nu te teme, frate suflete!" Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru cã ºi îngerul ºi sufletul sunt fiinþe raþionale, de sine stãpânitoare, cuvântãtoare ºi sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: ªi vor fi toþi ca îngerii lui Dumnezeu.

Iatã trupul tãu! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tãu, aceasta-i casa ta în care ai stat pânã acum. Cu acesta te-ai zãmislit în pântecele maicii tale, cu acesta ai trãit 20, 60, 80, câþi ani a vrut Dumnezeu sã-þi dea pe pãmânt; cã la Dumnezeu este viaþa, iar nu la noi.

Ia aminte, frate suflete, când va suna trâmbiþa judecãþii de apoi, într-o clipealã a ochilor are sã învie acest trup, cum îl vezi, ºi ai sã intri într-însul ºi ai sã mergi la judecatã, cum spune Apostolul Pavel: Toþi vor sta înaintea divanului judecãþii lui Iisus Hristos, ca sã ia fiecare dupã cum a lucrat, bine sau rãu.

Îngerul pãzitor îi asigură iar aminte: "Iatã, frate suflete, când erai copil mic - sau copiliþã micã - te-a trimis mama sã aduci o cãldare de apã sau sã aduci zarzavat din grãdinã, sau sã aduci gâºtele de la pãscut, sau sã faci o treabã cât de micã în ogradã. Uite, aºa gândeai tu atunci; aºa înþelegeai tu atunci". ªi începe sã-i aducã aminte din mica copilãrie ce bine a fãcut el cu trupul acesta ºi ce rãu a fãcut. "Uite aºa ai fãcut, când erai în clasa întâi la ºcoalã, în a doua, a treia; uite aºa fãceai! Dupã ce ai ieºit în lume, când erai fatã mare sau flãcãu, când te-ai însurat sau mãritat, uite aºa fãceai". ªi-i aduce aminte din pruncie ºi pânã la moarte în fiecare zi ºi ceas ce a fãcut. Cã sufletul, dupã ce iese din trup, extrem tare þine minte. Este ca razele soarelui. Nu-l mai îngreuneazã pãmântul, nici trupul ca sã uite. Toate le vede ca o oglindã.

Aceasta se întâmplã în ziua întâi dupã moarte.

Ziua a doua dupã moarte se întâmplã un lucru mai înfricoºat. În ziua a doua dupã moarte îl ia îngerul pãzitor ºi-l duce pe unde a umblat omul toatã viaþa. Atunci se întâmplã ceea ce spune în Psaltire: Pentru ce mã tem în ziua cea rea? Cã fãrãdelegea cãlcâiului meu mã va înconjura.

Toatã icoana vieþii omului se descoperã a doua zi dupã moarte. Dar ai sã spui: "Pãrinte, cum poate sufletul omului sã meargã într-o zi pe unde a mers toatã viaþa?"

Sufletul înconjoarã pãmântul cât ai clipi din ochi. Sufletul nostru ºi îngerul pãzitor merg mai repede ca razele fulgerului, cum spune în Biblie: Alerga-vor, Doamne, în grabã ºi mai rapid ca razele fulgerelor, sufletele drepþilor se vor întoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel ºi în numeroase locuri.

Sufletul este fiinþã gânditoare ºi nici nu am zis cu limba un cuvânt ºi cu gândul am ºi înconjurat pãmântul mai înainte de a-l pronunþa; uite cum aº spune eu acum: Pekin, New York, Moscova, Bucureºti, Sihãstria.

Aºa de repede merge sufletul, dupã ce ieºim din trup. ªi nu-i o greutate sã se ducã el, în ziua a doua, cu îngerul pe unde a umblat toatã viaþa. El numai gândeºte ºi a ºi ajuns în locul acela, cãci merge ca gândul.

ªi unde-l duce în ziua a doua? Îl duce pe unde a umblat omul toatã viaþa, ºi-i aratã unde a fãcut bine ºi unde a fãcut rãu. ªi nu-i aratã decât adevãrul.

"Uite, aici ai jucat, aici te-ai îmbãtat, aici ai desfrânat cu atâtea prietene sau cu bãrbaþi; aici ai înjurat, aici ai fumat, aici ai avortat atâþia copii, aici ai ocãrât, aici ai furat, aici ai cântat, aici te-ai lenevit, aici te-ai rãzbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai bãtut. Nu te-ai spovedit, n-ai postit ºi te-ai împãrtãºit cu nevrednicie!"

ªi-i aratã ºi faptele bune: "Uite, suflete, aici ai mers la bisericã; aici ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, aici ai miluit pe cei sãraci, aici ai învãþat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit sfintele cãrþi, aici ai mers la bisericã, aici ai rãbdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvânt de folos la altul, dincolo ai fãcut milostenie, ai îmbrãcat pe cel gol, ai adãpat pe cel însetat, ai primit pe cel strãin".

Îi aratã toate, toate, ºi sufletul sãracul nu poate zice nimic, cã nu-i aratã decât adevãrul, pentru cã îngerul nu poate sã mintã. Îi aratã ºi cele bune ºi cele rele.

ªi se minuneazã sufletul foarte ºi îl întreabã pe înger:
- Sfinte îngere, cum de ºtii tu acestea toate?
- Cum sã nu ºtiu, dacã pururea am fost cu tine! Tu ai mâncat, eu nu pot mânca; tu ai dormit, eu nu am dormit; tu ai bãut, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care poate mânca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz - cum zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzeºte. Cã dacã nu aº fi fost eu cu tine, diavolii ar fi fãcut mare prãpãd, împreunã cu vrãjmaºii tãi vãzuþi ºi nevãzuþi. Eu te-am apãrat ºi pururea am fost lângã tine ºi mereu am scris ce gândeºti tu. Cã eu ºtiu gândurile tale ºi ce vorbeºti tu ºi ce faci tu, bine sau rãu".

Asta se întâmplã în ziua a doua. Îl duce îngerul pãzitor pe suflet pe unde a umblat toatã viaþa.

Iar în ziua a treia dupã moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede cã plânge mama, plânge sora sau soþia sau soþul. Vede cã plâng neamurile dupã el ºi îi pare rãu. Dar nu mai are grija noastrã; el se gândeºte atunci numai la el, ºi zice: "Ei rãmân pe pãmânt ºi se vor pocãi, cã mai au vreme sã facã fapte bune. Dar eu unde mã duc? Cine mã va ajuta pe mine acolo?"

ªi aºa merge ziua a doua pe unde a mers toatã viaþa. Iar în ziua a treia, lucru ºi mai înfricoºat. I se mai dau îngeri însoþitori sufletului nostru ºase îngeri purtãtori de luminã ºi cu cel de la Botez, sunt ºapte, ca sã treacã înfricoºatele vãmi ale vãzduhului.

Aþi auzit de cele 24 de vãmi ale vãzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor sã aibã milã de la Dumnezeu ºi sã-i scape de duhurile întunericului din vãzduh.

Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generala ºi Sfânta Împãrtãºanie, ca de pildă ºi împãcarea cu toþi. Iar fără întârziere dupã moarte se face 40 de zile Sfânta Liturghie ºi parastase cu dezlegãri ºi milostenie la cei sãraci, care ajutã sufletul cel mai mult când trece vãmile. Cã Biserica, fiind mama noastrã spiritualã, se roagã acum pentru bietul sufletcare-i fiul ei dupã dar din Botez, sã treacã uºor atunci vãmile vãzduhului.

Ce se întâmplã pânã ce va trece sufletul vãmile vãzduhului? Atunci vede omul cât de folos îi era lui sã fie mãrturisit curat de pãcate. Dacã nu ar fi lãsat Dumnezeu între El ºi noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Cã zice Apostolul Iacov cã: Toþi multe greºim ºi nimeni nu-i fãrã pãcat.

Dar între noi ºi Dumnezeu s-a lãsat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul; aþi auzit cã zice la mãrturisire: "De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupã rânduiala Tainelor creºtineºti".

Acum vede sufletul cât de folos îi era, dacã era mãrturisit, când trece vãmile.

De aceea, vã rog sã þineþi minte: Cãnd vezi cã s-a îmbolnãvit în casã mama, sora, fratele, soþia, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce întâi doctorul; întâi adã preotul ºi-l spovedeºte curat de toate pãcatele.

Omul trebuie sã se spovedeascã obligatoriu de patru ori pe an toatã viaþa, în cele patru posturi, cât trãieºte el, dar mai cu seamã când vezi cã s-a îmbolnãvit rãu. Atunci cheamã preotul repede sã-l spovedeascã. Nu cãnd i s-a legat limba sau ºi-a pierdut conºtiinþa; ci din vreme, când are mintea clarã ºi þine minte. ªi-i spune: tatã, mamã, bãiete, spune tot ce-ai fãcut!

Pune-l sã scrie pe un caiet, dacã ºtie, ºi sã-ºi aducã aminte tot, cã dacã ai reuºit sã faci o spovedanie bunã, ai câºtigat sufletul lui. Cã ce spun sfinþii Pãrinþi? Chiar de a avut cineva pãcate de moarte foarte grele, dacã a murit spovedit, îl scoate Biserica. El stã în iad numai pânã se fundãþã de pãcat, pentru cã spune Sfânta Evanghelie: Nimic necurat nu va intra în Împãrãþia cerurilor.

Ai auzit ce spune un sfânt?
El a vãzut o mare de flãcãri ºi din marea aceea ieºeau porumbei albi ca zãpada ºi zburau la cer. ªi acolo era iadul ºi auzea þipete ºi vaiete. "Cum, Doamne, din foc ies porumbei?" s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepþi, care s-au fundãþit prin canon stând în iad ºi ºi-au plãtit tot ce aveau de plãtit.

Pentru cã Biserica intervine de pe pãmânt cel mai mult prin Sfânta Liturghie. Cã jertfa ºi rãscumpãrarea noastrã se face prin sângele lui Iisus Hristos. Cum zice ºi Apostolul: Sângele Lui ne fundãþã de indiferent ce pãcat.

Creºtinul, dacã a murit mãrturisit ºi dacã, Doamne fereºte, are pãcate grele ºi nu ºi-a fãcut canonul, el îºi face canonul dincolo, în iad. Dar din iad îl scoate Biserica prin Sfânta Liturghie, prin dezlegãri ºi milostenie ºi tot la rai merge.

Iar dacã a murit cineva nespovedit din tinereþe ºi a avut pãcate de moarte, grele, aproximativ cum ar muri nebotezat. Toate slujbele care se fac pe pãmânt pentru un întocmai suflet, nespus de puþin îl ajutã, fiindcã nimic necurat nu va intra întru Împãrãþia cerurilor.

Aºa au aºezat dracii vãmile cã, dacã ar putea, nici unul sã nu treacã la cer. ªtiþi de ce au ei ura ºi zavistia asta pentru oameni? Pentru cã sufletele drepþilor completeazã numãrul din care au cãzut ei. Lumea asta atât o þine Dumnezeu - cum aratã Sfântul Simeon Noul Teolog - pânã se va împlini numãrul îngerilor cãzuþi, din sufletele drepþilor. Nu citiþi la Psaltire?

Pânã se împlineºte numãrul îngerilor care au cãzut, cã au fost foarte mulþi; a treia parte din îngeri, cum zice Apocalipsa: Am vãzut un diavol mare, roºu, care a tras cu coada lui a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pâmãnt.

A cãzut o treime de îngeri din toate cetele; ºi din heruvimi ºi din serafimi, din toate cetele, care au fost de-un gând cu satana, ca sã se facã asemenea lui Dumnezeu. ªi de aceea au atâta urã diavolii, cã ºtiu cã fiecare suflet, dacã trece la cer, cum spune Evanghelia: ªi vor fi toþi ca îngerii lui Dumnezeu, va fi în locul lor ºi le va lua dregãtoriile.

De aceea stau în vãzduh ºi zic: "Iatã pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele acestea vor sã treacã pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul!". ªi atunci Dumnezeu le-a dat voie, cu dreptate diavolilor sã stea în calea sufletelor, cãci Dumnezeu, este ºi drept, nu numai milostiv, ºi au fãcut aceste staþii sau vãmi, între cer ºi pãmânt, ca sã arunce în iad pe cei ce mor nepocãiþi, în grele pãcate.

ªi iatã cum sunt aºezate: Vama întâi este pentru vorbirea de rãu; vama a doua, pentru clevetire; vama a treia, pentru mânie, apoi lãcomia ºi aºa mai departe, de la cele mai mici pãcate, pânã la cele mai mari.

ªi cine n-a vorbit de rãu?Cine nu s-a mâniat? Cine nu s-a lãcomit? Cine nu s-a lenevit? Cine n-a bãut un pahar mai mult în viaþã? Sau cine n-a cãzut cu gândul, cu imaginaþia ºi chiar cu fapta în desfrânare în beþie, îndoialã în credinþã ºi în celelalte pãcate trupeºti sau sufleteºti, cum citim în viaþa Sfintei Teodora?

Aþi vãzut ce a spus Sfânta Teodora, când a ajuns la vama beþiei?
"Mã minunam teribil de cã dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu ºi de vin pe care le-am bãut în viaþã. ªi-mi arãtau ºi când am bãut, în ce clipã ºi cu cine am fost ºi de câte ori m-am îmbãtat ºi de câte ori am bãut. ªi îi întrebam pe sfinþii îngeri:
- Cum de ºtiu diavolii toate acestea?
- Dacã ei au fost îngeri!"

Sã ºtiþi, însã, cã de la Botez, pe lânã îngerul bun, care stã de-a dreapta creºtinului, mai ai un înger din ceata stãpânilor iadului, un diavol care stã pe umãrul stâng. Acela scrie tot ce ai fãcut tu rãu ºi ce ai vorbit tu rãu ºi de toate pãcatele ce le-ai fãcut în viaþã. Iar îngerul bun scrie ºi cele bune ºi cele rele, cum spune acolo. Aºa crede Biserica lui Hristos.

Acum sã vedem ce se întâmplã cu sufletul celui mãrturisit, când vine diavolul cu zapisul unde sunt scrise toate pãcatele omului. Nu le mai gãseºte scrise! Atunci diavolii urlã, rãcnesc ºi se mãnie cã pe acest suflet care avea pãcate mari, avorturi, preacurvii, furturi, înjurãturi, beþii ºi altele, nu-l mai gãseºte scris cu nimic. Când creºtinul a fost dezlegat de preot pe pãmânt, Duhul Sfânt a ºters de acolo toate pãcatele lui. Cuvântul lui Hristos care zice: Tot ce va dezlega preotul pe pãmânt, va fi dezlegat ºi în cer. N-aþi auzit? Ce va lega el pe pãmânt, este legat ºi în cer.

Deci, spovedania, taina aceasta este aºa de mare, încât are putere sã-l cureþe pe om de absolut orice pãcat, sã-i dezlege toate pãcatele. Numai dacã omul a fost cuminte în viaþã, dacã s-a spovedit curat, acela trece uºor înfricoºatele vãmi ale vãzduhului a treia zi.

ªi i se cântãresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt în formã de pietre scumpe, iar faptele cele rele în formã de pietre simple sau alte greutãþi.

Sufletul este destul de înþelept. El vede singur încotro merge. Dacã la vãmi vede cã trag pãcatele mai greu, începe a plânge foarte ºi a se întrista, mai ales cã vede la vãmi mii de diavoli care vor sã-l rãpeascã la fiecare vamã. ªi-i zice îngerul pãzitor:
- Nu te teme, frate suflete, cã nu ºtii judecãþile lui Dumnezeu! Nu te teme!

Sufletul se bagã sub aripile îngerilor, când vede atâtea mii de draci. Un drac atât este de urât cã dacã ar veni aici unde stãm noi acum, cum este el în iad, nu mai rãmâne unul viu. Toþi muirm de atâta urâciune ºi spaimã a îngerului cãzut. Iar sufletul, când vede atâtea mii de draci se bagã sub aripile îngerului ºi zice:
- Domnii mei îngeri, nu mã lãsaþi! Tare mã tem de aceºtia!
ªi-i zic îngerii:
- Nu te teme, frate suflete, cã eºti cu noi! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te însoþim pe tine! Doamne fereºte, la 40 de zile sã nu cumva sã cazi în mâinile lor! Dar acum n-ai grijã, cã noi te pãzim!

În ziua a treia sufletul nostru trece vãmile vãzduhului ºi precis a treia zi, când a ieºit din trup, în aceeaºi clipã ajunge prima datã la scaunul Preasfintei ºi de viaþã fãcãtoarei Treimi.

ªi ce vede el acolo? Cã Sfânta Scripturã spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioarã nu L-a vãzut. Dar ce vede sufletul atunci? Cã pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vãzut toatã lumea. ªi n-a fost Dumnezeu? L-a vãzut Avraam, L-a vãzut Moise; dar L-a vãzut cu pogorãmânt, dupã închipuire, cum a vrut sã se arate. Dar fiinþa lui Dumnezeu nimeni nu a vãzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Fiinþa lui Dumnezeu este inaccesibilã oricãrei minþi raþionale din cer ºi de pe pãmânt.

Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, când ajunge prima datã la tronul lui Dumnezeu? Iatã ce vde, dupã mãrturisirea Sfinþilor Pãrinþi. Vede strãlucind o luminã negrãitã, de miliarde de ori mai tare ca soarele, ºi mireasma Duhului Sfânt. Aude cântãrile heruvimilor ºi serafimilor ºi apar niºte nori de aur azurii, mergând spre rãsãrit ºi îngerii îngenuncheazã pe ei, împreunã cu sufletul.

ªi odatã se opresc în loc cãtre rãsãrit. Cã de aceea, sã þineþi minte, ne închinãm la rãsãrit când facem rugãciunile; pentru cã tronul lui Dumnezeu este la rãsãrit. N-ai vãzut ce zice Sfânta Scripturã? ªi au sãdit rai în Eden spre rãsãrituri. N-aþi auzit ce spune Isaia? Rãsãrit este numele Lui. N-aþi auzit ce spune Psaltirea, pe care o aveþi în casã? Dumnezeu s-a suit peste cerurile cerurilor, spre rãsãrituri. Deci, la rãsãrit este tronul Sfintei Treimi.

ªi se opresc norii aceºtia ºi îngerii care satu în genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia zi aude acest glas pe limba lui Adam: "Duceþi sufletul acesta în Rai ºase zile". Cã ºase zile trece sufletul nostru prin Rai, cu iuþeala gândului. Atunci îngerii cei buni îl iau cu iuþeala fulgerului ºi-l duc cãtre grãdinile Raiului.

Când ajunge sufletul acolo cu îngerii, nimeni nu poate spune ce frumuseþe este. ªi atunci vede acolo cã o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei, este mai scumpã decât toate popoarele lumii, decât toate podoabele ºi bogãþiile veacului de acum; pentru cã aceea floare are viaþã ºi niciodatã nu se mai vestejeºte sau nu moare.

Acolo vede el, cum am zis, "Raiul desfãtãrii", "Palatul Noului Sion", "Ierusalimul ceresc" ºi câte spune Sfânta Scripturã.

Dar o negrãitã plăcere este când sufletul aude cântãrile a milioane de îngeri, de heruvimi ºi de drepþi, care cântã acolo. Apoi vede corturile drepþilor, despre care se spune la panahidã, cum spune ºi Sfântul Cosma, care a fost prin Rai. Numai acolo câtã frumuseþe este!

Ajunge în niºte livezi, niºte pometuri care n-au margini. Apar niºte pomi cu frunza de aur, cu florile de aur ºi sub fiecare pom este un cort ºi în cort este o masã de aur, ºi în pomii aceia cântã pãsãri ale cãror aripi nimeni nu poate spune cât de frumoase sunt; ºi acele pãsãri nu mai mor în veacul veacului.

ªi se minuneazã sufletul, cã la unul cortul este de argint, la altul este de mãrgãritar, la altul este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de rubin, la altul de safir ºi de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalipsã.

El vede cã ºi mesele nu-s toate la fel. ªi copacii rodesc pe o singurã ramurã câte 70 feluri de roade. Cântã ºi frunzele pomilor, cântã ºi florile lor, cântã ºi pãsãrile; curg râuri de miere ºi de lapte prin livezile acelea ca oglinzile.

Este o mireasmã a Duhului Sfânt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie când trece sufletul prin Rai alta este. Se întâlneºte cu neamurile lui.

Voi, fraþilor, sã ºtiþi cã din neamul nostru avem ºi în Rai, avem ºi în iad, cã Dumnezeu este drept. Cine a fãcut rãu, s-a dus în iad; cine a fãcut bine, s-a dus în Rai. ªi acolo în Rai nu cunoºti când ai ajuns, numai pe bunicul sau pe strãbunicul.

Dacã te-aº întreba acum pe mata: "Cunoºti pe strãbunicul de 300 de ani în urmã?" De unde sã-l ºtii! Cã de-abia dacã îl cunoºti pe cel de 50-60 de ani în urmã. Acolo în Rai, însã, se cunosc oameni unii cu alþii. Sfântul Ioan Gurã de Aur zice: "Mã întrebi dacã se cunosc sufletele în Rai? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul ºi sãracul Lazãr. Când a murit bogatul ºi când a murit Avraam? Cu mii de ani înainte ºi se cunoºteau ºi vorbeau".

Acolo în Rai îþi ies înainte neamurile toate care sunt la bine ºi au palate de aur ºi pietre scumpe ºi livezi ºi zic: "Mãi, nepoate, mãi! tu eºti al cutãruia, tu eºti a cutãreia, din þara cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit premergător ta cu 100 de ani, cu 300 de ani. Tu eºti al cutãruia, tu nu ne cunoºti pe noi, dar noi te cunoaºtem. Noi ºtim unde mergi tu. Tu mergi la judecata particularã a sufletului. La 40 de zile se va hotãrî cu tine unde mergi, în Rai sau în iad.

De vei afla milã la Dumnezeu ºi te va da la bine, sã vii la locaºurile noastre, cã iatã ce frumuseþi avem aici; ce palate ºi ce minunãþii, pe care nu poate sã le înþeleagã omul.

ªi aºa îl petrec neamurile lui ºi îngerii, mergând prin Rai ºase zile.

Sufletul atunci uitã cu totul cã a trãit pe planeta asta, cã a avut mamã, cã a avut sorã, cã a avut frate... Cã el vede acolo alte bucurii, strãine cu totul de lumea asta trecãtoare. ªi atunci îngerul de la Botez, când vede cã el se bucurã tare, cãci acolo nimeni nu poate sta întristat de atâta bucurie, se apropie de el ºi-i spune aºa, dacã ºtie cã este drept: "Frate suflete, iatã, la 40 de zile ai sã vii sã ocupi un loc de aici!"

Iar dacã-l ºtie cã-i pãcãtos îi zice: "Frate suflete, nu te bucura; nu te-am adus sã rãmâi aici. Te-am adus sã vezi ce-ai pierdut în puþinã vreme cât ai trãit pe pîmânt, dacã n-ai avut fricã de Dumnezeu ºi nu te-ai mãrturisit ºi n-ai postit ºi n-ai mers la bisericã ºi n-ai fãcut fapte bune!"

Când aude sufletul cã nu va rãmâne în Rai - cãci el credea cã va rãmâne acolo în veci - cât de mare bucurie este în Rai, el se mâhneºte ºi începe a plânge cu amar.
- Cum, n-am sã rãmân aici? întreabã el pe îngerul sãu pãzitor.
- Nu! îi rãspunde îngerul. Pe aici treci numai sã vezi în puþinã vreme ce-au câºtigat oamenii cu frica lui Dumnezeu ºi ce-au pierdut cei necredincioºi, care nu s-au închinat lui Dumnezeu!

Aºa trece sufletul ºase zile prin Rai ºi cu trei, care au fost pânã au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac nouã. Iar la nouã zile vin iarãºi, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, ºi-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiatã gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, cã nici heruvimii nu-L vãd; numai luminã ºi luminã negrãitã, care nu se poate spune.

ªi se opresc norii aceºtia ºi la nouã zile aude acest cuvânt, dacã sufletul este drept: "Acest suflet sã aibã desfãtarea ºi bucuria cea fãrã margini a celor nouã cete îngereºti!" Iar dacã-i pãcãtos: "Sufletul acesta sã nu aibã parte de fericirea ºi slava celor nouã cete îngereºti!" Acest cuvânt îl aude la nouã zile ºi apoi aude, zicând: "Duceþi sufletul acesta prin iad 30 de zile".

Atunci îl iau îngerii ºi-l întorc cãtre miazãnoapte ºi cãtre apus, la locurile iadului, care nu au margine. ªi atunci sufletul, când îl duc îngerii la iad, vede acolo ce spune Sfânta Scripturã: "Iadul cel mai de jos", "Fântâna adâncului" ºi "Iezerul de foc" de la Apocalipsã. Acolo vede el viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins, gheena, foc închis la culoare care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pãmântesc ºi care n-are margine adâncimea lui.

Acolo vede el întunericul cel mai dinafarã, cel mai dinãuntru, scrâºnirea dinþilor ºi tartarul, câte mai auziþi la Sfânta Liturghie ºi în Scripturã.

ªi când vede el atâtea moduri de munci ºi atâtea feluri de draci, vede acolo muncindu-se ºi neamuri de-a lui, cum vedea mai înainte în Rai. ªi neamurile ºtiu pe unde trece ºi-i ies înainte ºi strigã cãtre el:
"Frate, nepotule, vãrule, moºule, matale te duci la judecata particularã. Te rugãm din inimã, adu-þi aminte de noi ºi te roagã lui Dumnezeu pentru noi, dacã te va da la bine. Uite, noi ne muncim aici de atâþia ani, de 200 de ani, de 300 de ani, de 500 de ani fiecare!"

Dupã cum se bucura sufletul mai înainte în Rai, cã ºi-a vãzut neamurile lui la bine, acum se scârbeºte de aceste neamuri ale lui, care, pentru pãcatele lor, au fost rânduite la osândã.

ªi trec cele treizeci de zile prin iad ºi cu nouã care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi ãl iau îngerii ºi-l duc a treia oarã la scaunul Preasfintei ºi de viaþã fãcãtoarei Treimi, în lumina cea neapropiatã, gânditoare, spre închinare.

ªi atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaicã a lui Avraam, dacã sufletul este drept: "Duceþi acest suflet în Gan Eden!", adicã în desfãtare ºi bucurie fãrã margini; iar dacã, Doamne fereºte, este pãcãtos aude: "Duceþi sufletul acesta în ªeol sau Hades", adicã în iad ºi în muncã.

Îngerii lui Dumnezeu, cât sunt de buni ºi preamilostivi, însã, dacã le dã poruncã Dumnezeu sã-l ducã la greu, îl duc în iad.

Dacã ar vedea atunci cineva cum se roagã sufletul nostru la îngeri, când vede cã-l duc la chinuri, ar plânge temeliile pãmântului. Se bagã sub aripile îngerilot ºi zice:
- Îngerii lui Dumnezeu, cei preasfinþi, cei preabuni, nu mã lãsaþi! Unde mã duceþi?Într-ale cui membre mã duceþi? Cine ar sã mã mai scoatã pe mine de acolo? Cine mai are milã acum de mine?Cine ºtie de pe faþa pãmântului în ce chinuri mã duc eu acum?

Iar îngerii plâng ºi-i spun:
- Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem poruncã. Nu putem face nimic mai mult, decât cum porunceºte Ziditorul: sã te ducem la bine sau la rãu!

ªi-l duc, dacã, Doamne fereºte, sufletul a trãit rãu, în pãcate ºi fãrã pocãinþã la rãu sau dacã-i bun ºi a pãzit poruncile Domnului, îl duc la Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele.

Aceasta se întâmplã la 40 de zile dupã moarte. De aceea Biserica, mama noastrã cea duhovniceascã, are mare grijã sã facã pomeniri dupã fiecare mort la 3 zile, la 9 zile ºi la 40 de zile, pentru cã atunci se hotãrãºte unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.

De la 40 de zile mai rãmâne o singurã portiþã deschisã pentru suflet. Dacã sufletul a fost în credinþa ortodoxã adevãratã ºi a fost fiu adevãrat al Bisericii lui Hristos, ºi dacã n-a cãzut în vreo sectã sau în alte rãtãciri, sau pãcate grele ºi dacã a fost spovedit ºi împãrtpºit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe ºi prin milostenie.

Biserica este mama noastrã spiritualã, care ne-a nãscut pe noi la dumnezeiescul Botez prin apã ºi prin duh. Biserica este stâlpul ºi întãrirea adevãrului, Biserica este trupul lui Hristos, Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalipsã.

De aceea, are mare îndrãznealã cãtre capul ei din ceruri care este Hristos. Aþi auzit ce spune Hristos în Evanghelie: Eu sunt buciumul, viþa - adicã trunchiul copacului - ºi voi sunteþi ramurile; toatã viþa care rãmâne întru Mine, aduce roadã multã, iar care nu rãmâne întru Mine, în foc se aruncã.

Deci, bãgaþi de seamã! Cine nu rãmâne în Bisericã, nu rãmâne în trupul lui Hristos. Cine s-a rupt de Bisericã, toþi sectanþii care au ieºit ºi au împânzit societatea - cãci sunt peste 800 de secte numai în Europa - aceºtia sunt neghinã în grâu, aceºtia sunt seminþele satanei; Doamne, zice Evanghelia, n-ai semãnat sãmânþã bunã în þarina Ta? Dar de unde are neghinã? Un om vrãjmaº, adicã diavolul a fãcut aceasta.

Sectanþii sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricaþi la minte ºi la credinþã, prin care satana vrea sã rãtãceascã ºi pe alþii. Sã nu-i ascultaþi! Cine s-a rupt de Bisericã, s-a rupt de trupul lui Hristos.

Ia sã vã dau o imagine: Dacã copacul acesta ar fi încãrcat cu flori pânã în vârf sau cu roade, un copac roditor, ºi dacã o mlãdiþã s-a rupt de acolo cumva ºi a cãzut cu greutatea roadelor sale jos, mai rodeºte aceea? Ce se întâmplî? Se usucã ºi o punem pe foc.

Aºa-i sufletul care s-a rupt de Bisericã. S-a rupt de trupul lui Hristos. Cã Biserica este, cum spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos.

ªi acea mlãdiþã, acel suflet care s-a rupt de Bisericã, în veacul veacului nu mai rodeºte ºi nici mântuire nu are. Pentru cã Duhul Sfânt ºi seva Duhului Sfânt, vine numai prin punerea mâinilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoþi ºi de la preoþi se lucreazã în rândul credincioºilor prin Tainele care le-a hotãrât Dumenzeu sã le lucreze preotul, ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu. Pe altã cale nu vine Duhul Sfânt în Bisericã.

Feriþi-vã! Fugiþi cât puteþi, ca de diavoli, de acei care vã învaþã sã nu vã închinaþi Sfintei Cruci, sau Maicii Domnului, sau sã nu mergeþi la Bisericã, sau sã nu ascultaþi de preot. Aceia vin cu satana în inimã ºi-n minte, sã vã rupã de Bisericã, de adevãrul nostru dogmatic, de credinþa noastrã ortodoxã, care este neschimbatã de 2000 de ani, de la Hristos.

Acum sectele au ieºit ca ciupecile dupã ploaie, ºi toate sectele au venit mai mult din Occident. Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tipãrit la Bucureºti, ºi-am arãtat ºi istoricul, de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul sã ne strice ºi credinþa ºi neamul, sã ne piardã sufletele!

Nu ieºiþi din corania mântuirii. Nu plecaþi din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastrã duhovniceascã. Ea ne-a nãscut prin apã ºi prin duh, la Botez. Deci, sã cinstiþi Biserica ºi pe preoþi ºi pe arhierei ºi pe Sfântul Sinod.

Þineþi-vã de Biserica noastrã cea de totdeauna. Sã fiþi creºtini buni ºi cetãþeni buni, ºi sã împliniþi porunca Sfântului Apostol Pavel: Daþi celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, fricã, ºi nimãnui cu nimic sã nu rãmâneþi datori.

Se spune la Epistola cãtre Romani: Tot sufletul sã se supunã stãpânirii celor mai înalte, cã nu este stãpânire decât de la Dumnezeu. ªi iar spune: Cel ce nu se supune stãpânirilor, legii lui Dumnezeu se împotriveºte.

A ieºit o sectã blestamatã, foarte periculoasã pentru þarã ºi Bisericã, care se cheamã "Martorii lui Iehova". Aceºtia sunt cei mai înverºunaþi împotriva conducerii de stat ºi a Bisericii. Sã fugiþi ca de diavoli, ca de satana de aceºtia! Aceºtia, nu numai cã nu sunt creºtini, dar sunt mai rãi decât toþi pãgânii. Cã nu recunosc nici Biserica, nici statul ºi nu cred în Hristos.

Pãziþi-vã de orice sectã, rãmâneþi fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost pãrinþii ºi bunicii voºtri ºi strãmoºii din veac.

Rãmâneþi în Bisericã, þineþi-vã de mama noastrã, care este Biserica. Cã, doamne fereºte, chiar dacã omul merge la iad pentru pãcatele lui, Biserica îl poate scoate prin dumnezeiasca Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii ºi prin jertfe.

Fãrã Bisericã nu este mântuire! Cine a ieºit din Bisericã, nu mai are pe Hristos, cã Biserica este trupul lui Hristos. Cine a oeºit din Bisericã, nu mai este fiu dupã dar al lui Dumnezeu din Botez, ci este fiu al satanei, cãci s-a rupt de la mama lui duhovniceascã ºi a luat-o dupã capul lui ºi s-a pierdut.

Dumnezeu sã vã ajute. Cu aceasta închei ºi vã rog din toatã inima sã aveþi frica lui Dumnezeu, sã nu uitaþi rugãciunea, ºi sã vã rugaþi ºi pentru noi pãcãtoºii. Amin.

Pãrintele CLEOPA
_________________
am drepturi....respectamile